Dincolo de limitele comunicarii

De ce unii oameni comunica mai bine decit altii? De ce unii conving in citeva clipe iar altii se chinuie mult si bine dar nu reusesc? Ce anume face diferenta intre succesul si esecul comunicarii. Doi oameni au de transmis acelasi mesaj, insa doar unul primeste un feed-back pozitiv. De ce?

Iata cite intrebari si un singur raspuns: competenta comunicationala este cea care face diferenta intre succesul si esecul unei comunicari. Ce inseamna asta? Specialistii spun ca este modalitatea de folosire a comunicarii in asa fel incit sa transmiti mesajul adecvat in situatii diferite.

Competenta comunicationala are mai multe elemente, care tin de zona lingvistica, de discurs si de pragmatica.

1. Competenta lingvistica tine de capacitatea vorbitorului de a produce si intelege un numar nelimitat de fraze. Cu alte cuvinte, de puterea noastra de a intelege si de a ne exprima coerent intr-o limba. Ideea vine de la Chomsky, dar nu asta e important ci faptul ca, pentru a comunica eficient, trebuie sa stapinim la un nivel cit mai ridicat limba in care ne exprimam, pentru a putea sa ne folosim de toate elementele care sa ne ajute sa transmitem mesajul dorit in maniera corespunzatoare.

Sint de notorietate greselile persoanelor publice - in general politicieni - care au reusit sa isi ingroape ideile cu ajutorul greselilor de limba. La intimplare dam mici exemple: almanahe, succesuri etc. S-ar zice ca nu e cazul inca sa ne aruncam la gunoi manualul de gramatica, nu?

2. Competenta discursiva tine de capacitatea vorbitorului de a produce enunturi adecvate situatiei in care se afla.  Esti la o intilnire cu sindicalistii, vorbesti de forta de munca. Le vorbesti unor fotbalisti, dai exemple cu BMW-uri si faulturi. Sigur, aceste lucruri pot parea sfaturi pentru copii, dar am vazut ca multi oameni nu isi “regleaza” discursul in functie de public iar acesta isi pierde interesul pentru ca nu se simte vizat de spusele vorbitorului.

3. Competenta  pragmatica tine de capacitatea de a stapini regulile ce permit inerlocutorului sa interpreteze corect mesajul in functie de situatie. La fel ca si celelalte doua competente si aceasta se educa. Iata citeva elemente importante pentru aceasta competenta: accesul la cuvint, abordarea subiectului adecvat, comunicarea in empatie cu interlocutorul, folosirea unui comportament adecvat situatiei.

Accesul la cuvint. Am invatat de mici ca nu avem voie sa vorbim cind vorbeste altcineva. Ca nu avem voie sa ii intrerupem pe cei mai mari ca noi. Intr-o situatie de comunicare trebuie sa indentificam rapid regulile accesului la cuvint si sa luam cuvintul numai cind sintem siguri ca nu incalcam vreo regula. Altfel vom avea surpriza de a fi opriti si criticati pentru comportamentul nostru iar mesajul va fi judecat prin prisma sa.

Abordarea subiectului adecvat. La inmormintarea unor angajati, directorul companiei isi prezinta condoleante familiilor victimelor apoi incepe sa spuna cum va proceda compania pentru a preveni astfel de accidente. Evident ca lumea e nemultumita. Cui ii mai pasa cind deja tragedia s-a consumat? Dupa slujba dar in biserica, preotul incepe sa le spuna oamenilor ca trebuie sa il voteze pe primar ca merita. Nu conteaza partea legala, dar cine are chef ca dupa predica religioasa sa isi incarce sufletul cu una politica? Nu in ultimul rind, o companie privata trimite un comunicat de presa in care descrie cum a ajutat victimele inundatiilor din Banat cu diverse bunuri. Apoi incepe sa isi prezinte activitatea si sa anunte deschiderea unui nou magazin. Oare asta vor oamenii sa auda?

Comunicarea empatica. Nu e suficient sa construiesti un mesaj coerent si atragator, trebuie ca in momentul in care il transmiti toate elementele de limbaj nonverbal sa fie in congruenta cu acesta.  Un mesaj nesustinut de nonverbal va fi un mesaj lipsit de credibilitate. Iar interlocutorul trebuie sa simta ca i te adresezi lui, ca ii simti problemele, ca te intereseaza si empatizezi cu el.

Persoanele de fata se exclud! Nu avem o motivatie logica a acestei reguli, in afara faptului ca trebuie sa ne menajam interlocutorul. Nu il vom jigni, nu ne vom apuca sa il criticam vehement, pentru ca ne vom atrage ostilitatea sa, ceea ce va duce la ratarea comunicarii.

Folosirea unui comportament adecvat situatiei. E deja clasic exemplul cu expertii romani in management care descind cu jeepurile unei caravane oficiale intr-o comuna saraca si incep sa le explice localnicilor cum sa implementeze fondurile structurale. Multi oameni au o dificultate in a-si adecva prezentarile publicului carora li se adreseaza. Rezultatul? In cel mai bun caz sint caracterizati ca lunatici de catre ascultatori si tratati ca atare.

Concluzia? Pentru a  putea comunica eficient e nevoie de stapinirea acestor competente. Vestea buna e ca ele se pot deprinde sau corecta la orice virsta, deci oricine isi poate imbunatati aceste competente, oricind. Vestea rea este ca acest lucru implica un set de cunostinte ce trebuie asimilate si - mai ales - necesita o permanenta exersare a acestor cunostinte prin exercitii practice.

Pentru cei care vor si o tema, le pot sugera un exercitiu simplu: identificati o persoana din organizatia in care lucrati care vi se pare foarte greu de abordat si ginditi-va la o strategie de abordare prin care sa ii furati 2 minute de atentie! Concepeti o schema a situatiei, pornind de la salut si continuind cu o intrebare potrivita care sa o faca sa va si raspunda. Nu omiteti nici un detaliu: cum o sa stati, cum o sa o priviti in fata, fara a parea insa agresivi, ce ton al vocii veti avea, ce modalitate de a va retrage veti alege si cum o veti face. Nu in ultimul rind… treceti la actiune!

Va doresc succes si astept feed-back!

Si nu uitati: este imposibil sa NU comunici! Depinde de noi cum o facem!