Dincolo de limitele comunicarii

Desi e un lucru evident ca Relatiile Publice nu inseamna jurnalism, atunci cind e vorba de lansarea unui comunicat de presa el trebuie conceput dupa toate regulile jurnalistice. Multi oameni care lucreaza in domeniu se pling ca materialele lor nu ajung in presa. Asa ca ii intreb daca informatiile pe care le transmit au valoare de stire. Si daca aceasta valoare este atit de mare incit sa bata alte  5-6, poate chiar mai multe materiale cu care intra in competitie pentru a ocupa spatiul editorial destul de limitat.
Iata cele 10 criterii care dau valoare de stire unei informatii. Pe baza acestor criterii trebuie construit comunicatul, astfel incit sansele sale de aparitie sa fie cit mai mari.
1. Proximitate temporala
2. Proximitate spatiala
3. Inedit
4. Notorietatea persoanelor implicate
5. Conflict
6. Numarul de oameni implicati
7. Consecinte majore in viitor
8. Latura umana
9. Latura socanta
10. Latura superficiala: sex, birfa

1. Proximitate temporala. Stirea este o informatie noua, pe care publicul nu o cunoaste. Stirea este ceva ce tocmai s-a intimplat si rareori ce s-a intimplat acum trei zile sau chiar si ieri. In conditiile în care pîna si cotidienele încep sa publice pe site-urile proprii stiri în timp real, presiunea timpului devine tot mai mare. Deci nu vorbiti de lucruri care s-au întimplat demult sau intr-un trecut greu de identificat. Jurnalistului ii va fi dificil sa justifice in redactia sa de ce a publicat o stire care era deja invechita.
Trebuie sa mai subliniem un lucru. Jurnalistii folosesc urmatoarea ierarhie: Stirile despre ce s-a intimplat sint cele mai importante. Umreaza stiri despre ce se intimpla sau urmeaza sa aiba loc imediat. Apoi cele care vorbesc despre ce se va intimpla si ultimele ca valoare de interes sint cele despre ce se declara. De aceea multe stiri sint jenante pentru ca jurnalistul cerseste o declaratie de la vreun VIP (x a declarat despre dumneavoastra ca… Cum comentati?) EU unul ma simt responsabil pentru astfel de lucruri. Înseamna ca nu am fost în stare sa ii furnizez jurnalistului un material de calitate, care sa il scuteasca de jena de a cersi dupa o declaratie cu care sa umple spatiul editorial.

2. Proximitate spatiala. Stirea este ceea ce se intimpla linga noi, in proximitatea noastra. Ne intereseaza foarte mult lucrurile de linga noi pentru ca ne pot influenta viata si mai putin ce se intimpla la distanta, pentru ca ne influenteaza mai putin. Chiar si in conditiile glonbalizarii, cind lucrurile petrecute intr-o emisfera pot influenta major situatia din cealalta emisfera.
Deci… o ploaie torentiala pe litoral devine o stire importanta, in timp ce un uragan devastator in SUA poate sa cada pe planul al doilea.

3. Ineditul. Un lucru e clar: stire este ceea ce iese din tipare, nu obisnuitul, pe principiul “Un ciine a muscat un om nu e stire, dar un om a muscat un ciine este stire”.
In concluzie, informatiile cu care publicul este mai mult decit familiarizat nu au cum sa obtina spatiu editorial. “Institutia X s-a intilnit in sedinta, parlamentul a votat un numar de legi” - acestea nu sint stiri pentru ca nu prezinta nimic special. Primaria a dat in folosinta 30 de locuri de parcare. Pai… cam asta facea de la inceputul anului, nu mai e nimic nou in asta. Jurnalistii cauta stiri noi, care sa nu semene cu cele de acum 3 zile. Poate ca ei stiu diferenta, dar cititorii vor trece peste ele superficial si vor spune… iar a aparut stirea asta?? Astia nu muncesc??

4. Notorietatea persoanelor implicate. Un ciine a muscat un om nu e stire decit daca omul este o persoana cunoscuta publicului. Citi oameni nu se duc cu bicicleta la serviciu si nu apar la televizor, dar cind doi ministri - ce al mediului si premierul - au mers la birou pe bicicleta toata lumea a facut o stire din acest lucru. De aceea orice comunicator face tot posibilul sa introduca in stirea sa niste nume importante, care sa atraga atentia: fie seful institutiei, fie o personalitate din domeniu, oameni cunoscuti si interesanti pentru public.

5. Conflictul. Un conflict atrage imediat atentia publicului. Poate fi un conflict fizic, fie ca e unul psihologic sau de idei, un conflict va vinde foarte bine ziarul, asa ca un jurnalist va cauta mereu sa aiba asa ceva in materialele sale.

6. Numarul de oameni implicati sau afectati. Cu cit numarul de persoane implicate este mai mare cu atit stirea este mai importanta. patronul buticului din colt si-a concediat angajatii nu va fi niciodata o stire, pentru ca e vorba de 2-3 oameni, maxim, pe cind Dacia face concedieri inseamna citeva sute de oameni plus familiile lor care vor fi afectate de aceasta masura. Nu uitati cite valuri a facut mutarea fabricii Nokia de la Bochum la Jucu, cu atitea persoane afectate de somaj in urma acestei decizii.

7. Consecinte majore in viitor. Informatia ne arata ca faptele prezentate vor avea consecinte serioase in viitor. Poate ca decizia unei autoritati va implica schimbarea unor proceduri cu care publicul e obisnuit sau a unor conditii, drept urmare jurnalistul va fi intreresat sa isi informeze publicul de aceste lucruri. Poate ca un lucru nu pare stire la prima vedere, dar daca reusim sa il convingem pe jurnalist ca va avea consecinte majore in viitor tocmai i-am dat valoare de stire!

8. Latura umana. Oamenii sint interesati si de lucrurile simple, umane. De povesti despre semenii lor, fie ele tragedii sau povesti de succes. In felul acesta au aparut Pove?tirile, care nu doar informeaz? dar spun chiar o poveste pe placul publicului. Sigur, exemplul cel mai edificator e Elodia, avocata disparuta la Brasov, despre care nu cred ca exista persoana care sa nu-i fi auzit povestea macar din intimplare. Oamenii vor sa auda lucruri despre cei ca ei si o informatie care contine o astfel de poveste are mari sanse sa fie publicata. Daca se poate sa mai stoarca si o lacrima… atunci sansele se dubleaza.

9. Latura socanta. O intimplare tragica precum omorirea unui copil de catre asistenta sociala care-l avea in grija, o explozie intr-o cladire (inclusiv o alarma falsa)  genereaza interesul publicului. Sigur, comunicatorul institutiei nu trebuie sa mizeze pe genul acesta de expunere, dar trebuie sa fie gata sa raspunda la astfel de situatii, pentru ca jurnalistii nu protejeaza pe nimeni atunci cind exista astfel de informatii.

10. Latura  sexuala. Sexul vinde. Oriunde si in orice conditii. De aceea trebuie avut in vedere, mai degraba pentru a evita astfel de conotatii decit pentru a le folosi. In conditiile in care orice institutie publica are obligatia de a comunica, transparent, informatii esentiale, mi se pare important sa aiba grija sa nu lanseze mesaje care sa ofere si genul acesta de interpretari.

Acestea sint criteriile pe baza carora presa ierrhizeaza informatiile pentru a vedea daca le baga in pagina sau nu. Cu cit materialele propuse au mai multe din aceste ingrediente, cu atit valoarea lor de stire este mai mare. De aceea, atunci cind doriti sa faceti un comunicat demn de a fi publicat, incercati sa ginditi exact ca un jurnalist care trebuie sa ii prezinte sefului materialul spre publicare. Acestea sint criteriile. Le folositi… sansele de publicare cresc semnificativ!

De multe ori cursantii ma intreaba: cum se poate sa vorbim despre politete negativa cind am invatat cu totii sa consideram ca e un lucru bun sa fii politicos? Si de aceea ma simt obligat sa le explic ca nu e o noua interpretare a bunelor maniere in stilul parvenitismului social la moda acum, in care politetea nu mai este de bon ton ci e doar o perspectiva pragmatica asupra politetii, care considera ca politetea poate fi pozitiva sau negativa in functie de modul in care emitatorul doreste sa se apropie sau sa se pastreze la distanta fata de receptorul sau.

Cu alte cuvinte, politetea pozitiva are functie integrativa, adica  emitatorul are tot interesul de a coopera si doreste sa il atraga si pe receptor in aceasta actiune, pe cind politetea negativa urmareste crearea de bariere si pe blocarea distantei dintre interlocutori. Din punct de vedere al proxemicii, as spune ca locul politetii pozitive este in zona personala, in timp ce locul politetii negative se afla undeva in zona sociala, poate chiar in zona ei periferica, exterioara. Acest lucru se traduce prin faptul ca, atunci cind dorim sa aplicam strategiile pozitive avem tendinta sa ne apropiem de interlocutor, pentru a putea sa il inglobam in zona noastra personala, pe cind aplicarea strategiilor negative ne va face sa ne indepartam de interlocutor pentru a-l plasa in zona sociala.

Dar cum functioneaza, de fapt, politetea? DEX-ul ne da urmatoarea definitie: POLITETE, (2) politeti, s.f. 1. Atitudine, comportare conforma cu buna-cuviinta, amabila, politicoasa; amabilitate.  Cu alte cuvinte, politetea este, de fapt, o strategie de adaptare la conventiile sociale existente la un moment dat. Prin strategiile sale, politetea creeaza conditiile unei interpretari adecvate a intentiei de comunicare, pentru ca uneori aceasta poate fi inteleasa gresit de catre interlocutor. Prin urmare, folosirea politetii - pozitive sau negative - are ca scop o clarificare a contextului in care trebuie decodificat mesajul.

In concluzie, atunci cind emitatorul isi construieste mesajul folosind politetea pozitiva,  el incearca sa isi sublinieze interesul si aprecierea pentru receptorul sau. In acest fel, mesajul va cauta sa sublinieze aprobarea emitatorului si punctele sale comune cu interlocutorul, avind ca obiectiv principal o constructie care sa nu poate fi interpretata cu usurinta drept ostila.

Ce putem face pentru a lansa un mesaj politicos pozitiv, pe care interlocutorul nostru sa nu il interpreteze drept amenintator? Avem mai multe metode:

• sa ne exageram interesul, aprobarea si simpatia fata de  interlocutorul nostru si de ideile expuse de acesta.
• sa facem observatii cu privire la receptor, opiniile si actiunile sale, care sa ii arate ca vorbim in cunostinta de cauza si ca apreceirea noastra este reala.
• sa folosim ascultarea activa, prin parafrazarea sau chiar prin reluarea completa a spuselor interlocutorului
• sa folosim marci de identitate care sa puna in evidenta apartenentala noastra la acelasi grup social ca si interlocutorul.

Pe linga aceste lucruri, mai avem posibilitatea de a folosi subiectele “sigure” de discutie (vremea e cel mai sigur subiect!) precum si glumele lipsite de orice tenta ofensatoare (nu spuneti bancuri cu olteni, moldoveni, ardeleni, femei, homosexuali, unguri!).

Pe de alta parte, atunci cind vrem sa  ridicam si sa pastram barierele in relatia cu o persoana cu ajutorul politetii negative avem citeva strategii care ne stau la indemina. In mare, ele urmareasc sa atenueze socul sau prejudiciul adus interlocutorului prin actul de comunicare performat, dar pastreaza distanta existenta intre cei doi participanti.

Cum procedam ca mesajul nostru sa nu para izvorit din dorinta de a ne admonesta

• Formulam direct scuze, sa ne diminuam propria personalitate in raport cu interlocutorul, exagerind valoarea acestuia. Sigur, trebuie sa avem in vedere sa nu devenim penibili sau servili, dar uneori aceasta strategie poate sa ne salveze dintr-o situatie grea.
• Impersonalizam enunturile, lucru care functioneaza foarte bine cind interlcoutorul are o personalitate dominatoare si nu accepta cu usurinta opiniile altora (in loc de eu stiu ca spunem se crede/spune ca …)
• Folosim intrebari exploratorii in loc de reprosuri.
• Incepem prin a ne declara neputinta de a intelege ceea ce vrea sa ne spuna interlocutorul in loc sa il criticam direct.

Toate aceste strategii ale politetii, pozitive sau negative au ca tinta realizarea unei comunicari eficiente care sa evite conflictele cu ceilalti. Ele pot ajuta si la detensionarea unei situatii care a escaladat spre agresivitate din cauza ca receptorul a interpretat drept ostile mesajele transmise de emitator.

In concluzie, urmariti cu atentie ceea ce spune interlocutorul si folositi strategia potrivita pentru a evita conflictele si a putea sa va indepliniti obiectivele de comunicare!

De multe ori la sesiunile de training participantii imi spun ca pentru a fi un bun comunicator trebuie sa te nasti cu acest talent. As fi ipocrit daca as nega complet acest lucru. Dar eu cred, mai degraba, ca un om fara talent dar care munceste sa invete are mai multe sanse decit unul talentat dar care prefera sa nu munceasca. Oamenii par sa accepte ceva din spusele mele, mai ales ca am mereu argumentul cursei la care iepurele este invins de broasca testoasa pentru ca prefera sa traga un pui de somn in timp ce testoasa noastra trage sa ajunga la finish.

La fel e si cu carisma, doar ca aici opiniile sint mult mai stricte. Nu poti invata sa ai carsima. Te nasti cu ea sau nu. Lucrul asta ma enerveaza. Pentru ca m-a enervat mereu ideea acestei determinarii definitive. Adica eu nu pot fi asa cum imi doresc, doar asa cum m-am nascut? Asa ca m-am hotarit sa caut o solutie sa obtin carisma. Cine o vinde, cine o da gratis, unde o gasim la liber?Si, inainte de toate… ce e carisma?

Carisma este o calitate unica. Ea ii da sarm posesorului ei ?i il face sa fie un fel de magnet pentru ceilalti, sa ii atraga, sa ii convinga, sa ii faca sa il asculte si sa il urmeze, indiferent in ce directie merge. Unii specialisti considera ca  este un dat natural care tine de personalitate si nu se poate invata. Dar noi o sa ne luam dupa cei care considera ca avem de a face cu o calitate ce combina mai multe abilitati. Daca reusesti sa stapinesti aceste metode vei reusi sa fii vazut de ceilalti ca o personalitate  plina de forta si sarm. Carsima in persoana. CUM?

1. Ai incredere in ceea ce faci! Cind te porti cu naturalete si incredere oamenii te percep ca un om puternic si sigur pe el. Un adevarat lider! Nu te ascunde in momentele de slabiciune, dar fii mereu deschis si hotarit. Increderea e o componenta esentiala a carismei!

2. Fa impresie buna din prima clipa in care intri intr-o incapere! Cineva spunea ca de la o vreme oamenii parca se reped in mojlocul incaperilor si incep sa rida si sa fie joviali. Ei cred ca asta e un semn de siguranta. Daca vrei sa inveti pe-ndelete carisma nu vei face ca ei. Dar vei tine capul sus, umerii drepti, vei privi la cit mai multi oameni si ii vei saluta, vei fi sigur pe tine si gata sa te alaturi oricarei conversatii interesante. Nu trebuie sa vorbesti mult dar trebuie sa spui lucruri interesante. Vorbitul de dragul de a-ti auzi vocea este exclus!

3. Fa-i pe cei din jurul tau sa se simta speciali! Oamenii care se simt bine cu tine vor aprecia prezenta ta.  Un zimbet, un compliment sincer (nu fabricat neindeminatic!!) ii va face sa zimbeasca si sa se relaxeze. Iar atunci cind stim sa primim un compliment, multumind modest celui ce ni-l face, ii vom face chiar fericiti!

4. Transmite fiecaruia un gind bun! Sigur, nu poti sta intotdeauna la taclale cu toata lumea! Dar poti sa spui o vorba buna, poti sa remarci ceva pozitiv la celalalt. Asta ii va face sa fie mai deschisi, sa se bucure si sa iti caute compania.

5. Admira-i sincer pe cei care reusesc in ceea ce si-au propus. Un om puternic poate sa gaseasca resursele pentru a-i aprecia si lauda pe merit pe cei ce fac lucrurile bine! Fii generos cu laudele si ai grija sa le indrepti catre lucruri concrete, pentru ca celalalt sa se bucure de aprecierile tale sincere.

6. Priveste mereu in ochii celor cu care stai de vorba! Se vor simti respectati, urmariti si importanti. Carisma este calitatea de a-i face pe oameni sa se simta importanti chiar si atunci cind sint convinsi ca nu sint!

7. Zimbeste mai mult decit ceilalti! Poti incerca in orice clipa: daca ii zimbesti cuiva exista 90% sanse sa iti intoarca zimbetul. De altfel, acesta este singurul element de comunicare nonverbala pe care il percepem prin telefon. Nu trebuie sa il vad pe cel cu care vorbesc ca sa imi dau seama ca imi zimbeste cu caldura atunci cind o face.

8. Fii  atent la aspectul exterior! Un om carismatic este, inainte de toate, un om ingrijit, care se respecta pe sine. Incearca sa te imbraci in acord cu imprejurarile, nu exagera, nu fi excentric si nu copia pe cineva!

9. Raspunde la sentimentele oamenilor, nu la vorbele lor. Vorbele pot sa ne induca in eroare, pentru ca nu toti oamenii pot transmite exact ceea ce gindesc. Dar privirea, gesturile, vocea ne dezvaluie mult mai mult despre sentimentele lor. De aceea e bine sa raspundem acestor sentimente, nu vorbelor care ne pot duce pe o cale gresita.

10. Foloseste-ti empatia! Incearca sa te pui in situatia celuilalt. Incearca sa il intelegi si spune-i asta! Lasa deoparte propriile interese si cauta sa fii alaturi de cel cu care comunici.

Astea au fost citeva sfaturi. Sigur, nu va asteptati ca miine dimineata sa aveti carsima unei vedete rock. Dar sa stiti ca si ei au exersat aceste lucruri, iar unii chiar le-au invatat asa cum copiii invata abecedarul. Carisma e, de fapt, o putere extraordinara. Trebuie sa ne antrenam pentru a putea sa ne folosim de ea. Un cursant imi spunea ca el crede ca toti avem aceste calitati in noi, in stare latenta. Nu trebuie decit sa ne pregatim pentru a le scoate la iveala din noi. Iar primul pas e increderea ca putem reusi. Cine spune ca nu are cum isi creeaza de unul singur o bariera peste care nu va trece niciodata. Dar cine are incredere si actioneaza va culege in scurt timp roadele muncii sale.

De ce unii oameni comunica mai bine decit altii? De ce unii conving in citeva clipe iar altii se chinuie mult si bine dar nu reusesc? Ce anume face diferenta intre succesul si esecul comunicarii. Doi oameni au de transmis acelasi mesaj, insa doar unul primeste un feed-back pozitiv. De ce?

Iata cite intrebari si un singur raspuns: competenta comunicationala este cea care face diferenta intre succesul si esecul unei comunicari. Ce inseamna asta? Specialistii spun ca este modalitatea de folosire a comunicarii in asa fel incit sa transmiti mesajul adecvat in situatii diferite.

Competenta comunicationala are mai multe elemente, care tin de zona lingvistica, de discurs si de pragmatica.

1. Competenta lingvistica tine de capacitatea vorbitorului de a produce si intelege un numar nelimitat de fraze. Cu alte cuvinte, de puterea noastra de a intelege si de a ne exprima coerent intr-o limba. Ideea vine de la Chomsky, dar nu asta e important ci faptul ca, pentru a comunica eficient, trebuie sa stapinim la un nivel cit mai ridicat limba in care ne exprimam, pentru a putea sa ne folosim de toate elementele care sa ne ajute sa transmitem mesajul dorit in maniera corespunzatoare.

Sint de notorietate greselile persoanelor publice - in general politicieni - care au reusit sa isi ingroape ideile cu ajutorul greselilor de limba. La intimplare dam mici exemple: almanahe, succesuri etc. S-ar zice ca nu e cazul inca sa ne aruncam la gunoi manualul de gramatica, nu?

2. Competenta discursiva tine de capacitatea vorbitorului de a produce enunturi adecvate situatiei in care se afla.  Esti la o intilnire cu sindicalistii, vorbesti de forta de munca. Le vorbesti unor fotbalisti, dai exemple cu BMW-uri si faulturi. Sigur, aceste lucruri pot parea sfaturi pentru copii, dar am vazut ca multi oameni nu isi “regleaza” discursul in functie de public iar acesta isi pierde interesul pentru ca nu se simte vizat de spusele vorbitorului.

3. Competenta  pragmatica tine de capacitatea de a stapini regulile ce permit inerlocutorului sa interpreteze corect mesajul in functie de situatie. La fel ca si celelalte doua competente si aceasta se educa. Iata citeva elemente importante pentru aceasta competenta: accesul la cuvint, abordarea subiectului adecvat, comunicarea in empatie cu interlocutorul, folosirea unui comportament adecvat situatiei.

Accesul la cuvint. Am invatat de mici ca nu avem voie sa vorbim cind vorbeste altcineva. Ca nu avem voie sa ii intrerupem pe cei mai mari ca noi. Intr-o situatie de comunicare trebuie sa indentificam rapid regulile accesului la cuvint si sa luam cuvintul numai cind sintem siguri ca nu incalcam vreo regula. Altfel vom avea surpriza de a fi opriti si criticati pentru comportamentul nostru iar mesajul va fi judecat prin prisma sa.

Abordarea subiectului adecvat. La inmormintarea unor angajati, directorul companiei isi prezinta condoleante familiilor victimelor apoi incepe sa spuna cum va proceda compania pentru a preveni astfel de accidente. Evident ca lumea e nemultumita. Cui ii mai pasa cind deja tragedia s-a consumat? Dupa slujba dar in biserica, preotul incepe sa le spuna oamenilor ca trebuie sa il voteze pe primar ca merita. Nu conteaza partea legala, dar cine are chef ca dupa predica religioasa sa isi incarce sufletul cu una politica? Nu in ultimul rind, o companie privata trimite un comunicat de presa in care descrie cum a ajutat victimele inundatiilor din Banat cu diverse bunuri. Apoi incepe sa isi prezinte activitatea si sa anunte deschiderea unui nou magazin. Oare asta vor oamenii sa auda?

Comunicarea empatica. Nu e suficient sa construiesti un mesaj coerent si atragator, trebuie ca in momentul in care il transmiti toate elementele de limbaj nonverbal sa fie in congruenta cu acesta.  Un mesaj nesustinut de nonverbal va fi un mesaj lipsit de credibilitate. Iar interlocutorul trebuie sa simta ca i te adresezi lui, ca ii simti problemele, ca te intereseaza si empatizezi cu el.

Persoanele de fata se exclud! Nu avem o motivatie logica a acestei reguli, in afara faptului ca trebuie sa ne menajam interlocutorul. Nu il vom jigni, nu ne vom apuca sa il criticam vehement, pentru ca ne vom atrage ostilitatea sa, ceea ce va duce la ratarea comunicarii.

Folosirea unui comportament adecvat situatiei. E deja clasic exemplul cu expertii romani in management care descind cu jeepurile unei caravane oficiale intr-o comuna saraca si incep sa le explice localnicilor cum sa implementeze fondurile structurale. Multi oameni au o dificultate in a-si adecva prezentarile publicului carora li se adreseaza. Rezultatul? In cel mai bun caz sint caracterizati ca lunatici de catre ascultatori si tratati ca atare.

Concluzia? Pentru a  putea comunica eficient e nevoie de stapinirea acestor competente. Vestea buna e ca ele se pot deprinde sau corecta la orice virsta, deci oricine isi poate imbunatati aceste competente, oricind. Vestea rea este ca acest lucru implica un set de cunostinte ce trebuie asimilate si - mai ales - necesita o permanenta exersare a acestor cunostinte prin exercitii practice.

Pentru cei care vor si o tema, le pot sugera un exercitiu simplu: identificati o persoana din organizatia in care lucrati care vi se pare foarte greu de abordat si ginditi-va la o strategie de abordare prin care sa ii furati 2 minute de atentie! Concepeti o schema a situatiei, pornind de la salut si continuind cu o intrebare potrivita care sa o faca sa va si raspunda. Nu omiteti nici un detaliu: cum o sa stati, cum o sa o priviti in fata, fara a parea insa agresivi, ce ton al vocii veti avea, ce modalitate de a va retrage veti alege si cum o veti face. Nu in ultimul rind… treceti la actiune!

Va doresc succes si astept feed-back!

Si nu uitati: este imposibil sa NU comunici! Depinde de noi cum o facem!

Ne-a spus-o deja Scoala de la Palo Alto: E imposibil sa evitam comunicarea! Unii inca mai cred ca pot sa o faca. Asa ca va invit sa vedem cum se intimpla sa ne scape diverse mesaje necontrolate si ce putem face sa evitam acest lucru.

1.Gesturile necontrolate. Sigur,  de multe ori avem senzatia ca sintem foarte convingatori, dar gesturile noastre arata ca nu prea sintem in pielea noastra.Vorbim si facem gesturi nervoase. Sau ne bagam miinile in buzunare ca sa ascundem tremurul, emotia sau frustrarea. Ce sa facem? Simplu: sa incercam sa ne simtim bine in pielea noastra! Un cursant ma intreba cum sa tina miinile. Natural! i-am raspuns. Chiar daca acest natural ni se pare ca e ciudat. Miinile stau in pozitie libera pe linga corp. Desigur, daca vrei sa iti subliniezi spusele poti sa le ridici si sa faci misti gestur, dar locul miinilor nu e nici in buzunar, nici in par, nici pe piept (sau in sin!)

2. Privirea. Unde privim cind vorbim cu cineva? In principiu… spre el. Unii inca mai cred ca daca  te priveste in ochi interlocutorul nu minte. Altele sint semnele minciunii, insa. Important e sa mentinem contactul vizual cu interlocutorul, pentru a obtine feed-back de la el. In felul acesta comunicarea noastra va fi mai buna. Altfel…vom pierde atentia si interesul celuilalt. Vom pierde timpul incercind sa convingem un om care considera ca, evitindu-i privirea, fie il mintim fie il desconsideram!

3. Aspectul. Nu haina il face pe om. Asta am invatat ina de mici! Dar hainele si aspectul general al unui om inseamna foarte mult. Hainele spun ce fel de om esti. Esti atent, pedant, dandy, delasator sau neglijent. Pantofii spun o poveste in citeva clipe cit nu ar reusi proprietarul sa spuna in 2 zile. Deci… ar fi bine sa o spuna cu ajutorul unui luciu exemplar. Sosetele sint preferatele doamnelor. In special sosetele albe asortate la pantofi negri! Evitati asa o combinatie, pentru ca va transmite un mesaj complet negativ. Mai ales daca reusim sa il completam si cu o vedere eleganta la pilozitatea de pe picior dezvaluita delicat de pantalonul prea ridicat si soseta prea scurta! O cursanta imi spunea ca reducem comunicarea la lucruri superificiale urmarind aceste lucruri. Dar ele sint naturale. Si noi sintem la fel de naturali. Instinctual ne atrag oamenii care sint pe potriva noastra. Si daca noua ne-am ierta mici inadvertente, celorlalti le iertam mai greu si ii privim nepasatori. Nu mai zic ca nu ii ascultam deloc.

Asa ca aveti grija: gesturile, privirea si aspectul nostru spun foarte multe despre noi. Incercati sa la controlati pentru a putea sa controlati comunicarea. In felul acesta veti putea transmite mesajele pe care le doriti si sa fiti mai convingatori!

Va doresc o comunicare  eficienta!