Dincolo de limitele comunicarii

Si am mai urcat inca o data in Poiana sa aflam cum e cu comunicarea. Nu stiu altii cum s-au simtit, dar trebuie sa spun o vorba buna si despre gazda, adica despre Rina Hotel, care m-a facut sa ma simt extraodinar de bine. Daca vor reusi sa urce acces-pointurile de internet si la fiecare etaj cred ca voi fi in culmea fericirii la urmatoarea vizita!

Revenind la curs… A fost o incintare! Am comunicat de la inceput, ne-am jucat in diferite feluri pentru a deprinde cit mai multe subtilitati ale comunicarii. Am o mentiune speciala pentru Anda, care si-a depasit limitele pentru a comunica la inaltime cu noi si un gind bun pentru intreaga grupa care a indraznit sa comunice in aer liber, sub ochii mirati-intrebatori ai turistilor.

PS: cine are poze… Poze sa ne trimita!

Mi-am permis sa fac un joc de cuvinte pentru cele doua grupe de la MIRA cu care am avut curs saptamina aceasta si saptamina trecuta.

Ca sa fiu sincer, la prima grupa cel mai greu a fost sa conving unele persoane sa accepte conventiile cursului. Sa caute sa iasa din obisnuinta biroului si sa incerce si altceva. Pentru ca asta inseamna comunicare, de fapt. Sa cauti mereu solutiile cele mai potrivite pentru a trimite un mesaj. Sa nu mergi pe clisee, pe stereotipuri, sa nu iti fie frica sa experimentezi noi forme de comunicare. Pentru ca ele iti pot asigura succesul transmiterii mesajului.

Apoi lucrurile au mers foarte lejer. Am lucrat impreuna exercitii, am analizat diverse stiluri de comunicare. Din punctul asta de vedere, cele doua grupe au fost oarecum similare, desi fiecare a ridicat si probleme punctuale legate de modul de a comunica in cadrul organizatiei. Eu cred ca le-am oferit instrumentele si directiile din care pot alege ceea ce li se potriveste cel mai bine. Si sper din suflet sa reuseasca in incercarea lor de a regla mai bine comunicarea cu ceilalti, pentru ca ea este un element cheie in indeplinirea obiectivelor personale si profesionale.

A fost un curs excelent, la Hotel Rina Vista (fostul EuroHotel) din Poiana Brasov. Conditiile au fost foarte bune, chiar daca la inceput ne-am cam chinuit intr-o sala cam mica. Dar apoi, chiar dupa prima pauza am trecut in sala de alaturi, mult mai mare si potrivita activitatii noastre.

Impresii generale: grupul a fost deschis si a participat la discutii. Unii au vrut mai multe exercitii, in timp ce altii au incercat sa ocoleasca aceasta parte a cursului. Cred ca am pastrat un echilibru adecvat grupei si implicarii lor in tematica.

In penultima zi am reusit sa incheiem cursul sus pe Kanzel, unde am lucrat doua exercitii de teambuilding. A fost prima grupa care a participat la o astfel de iesire fara absenti. Exercitiile au fost abordate diferit de fiecare, conform atitudinii sale fata de grup. Unii s-au implicat total, altii mai putin iar altii au incercat sa forteze regulile pentru a duce la indeplinire sarcinile. Au fost si exceptii care s-au retras complet. Nu-i nimic, poate la urmatorul curs vor avea alta perspectiva asupra participarii la sarcina grupului. De notat ambitia unor cursante care m-au uimit prin tenacitatea de care au dat dovada urcind pe culmea cea mai inalta si mai dificila. (a nu fi banuiti ca am urcat cine stie ce culmi, dar gradul de dificultate e dat si de pregatirea fiecaruia in domeniu!)

Imi fac autocritica pentru ca nu am ajuns la club la petrecerea finala. Promit ca  la urmatorul curs sa nu se mai intimple nimic fara prezenta mea!

Multumesc tuturor celor ce au participat, pentru interes, participare si feed-back. Sper sa va foloseasca tuturor informatiile aflate si sa le aplicati din ce in ce mai bine si in viata de zi cu zi. deocamdata nu pun aici poza traditionala, dar am adaugat la fotografii citeva poze facute de Marcian, responsabil cu memoria vizuala a grupului, in ciuda sarcinii sale ingrate!

Din motive de spatiu de organizare cursul a avut loc dupa-amiaza in primele trei zile. Am primit niste semnale un pic ciudate, in sensul ca se zvonea ca nu toti cursantii sint de acord cu programul de dupa-amiaza. S-a dovedit a fi doar un zvon!

Am inceput cu Bingo! Deoarece sala avea mese cu computere multi se ascunsesera dupa ele. Dar au iesit cu totii la bingo si am reusit sa ii fac sa iasa pe interval!  Apoi am tot discutat si am facut alte exercitii de comunicare. Evident ca am avut participanti de tot felul: unii deschisi, altii mai reticenti, altii mai curiosi si foarte multi destul de timizi. Plus oameni care mai participasera la cursuri cu mine si a caror revedere a fost deosebit de placuta.

La final ne-am fotografiat si cu colegii de la Managementul Schimbarii, despre care vorbim in alt post. Nu e toata lumea in poza, dar sper sa primesc si completarea ei!

Ne-a spus-o deja Scoala de la Palo Alto: E imposibil sa evitam comunicarea! Unii inca mai cred ca pot sa o faca. Asa ca va invit sa vedem cum se intimpla sa ne scape diverse mesaje necontrolate si ce putem face sa evitam acest lucru.

1.Gesturile necontrolate. Sigur,  de multe ori avem senzatia ca sintem foarte convingatori, dar gesturile noastre arata ca nu prea sintem in pielea noastra.Vorbim si facem gesturi nervoase. Sau ne bagam miinile in buzunare ca sa ascundem tremurul, emotia sau frustrarea. Ce sa facem? Simplu: sa incercam sa ne simtim bine in pielea noastra! Un cursant ma intreba cum sa tina miinile. Natural! i-am raspuns. Chiar daca acest natural ni se pare ca e ciudat. Miinile stau in pozitie libera pe linga corp. Desigur, daca vrei sa iti subliniezi spusele poti sa le ridici si sa faci misti gestur, dar locul miinilor nu e nici in buzunar, nici in par, nici pe piept (sau in sin!)

2. Privirea. Unde privim cind vorbim cu cineva? In principiu… spre el. Unii inca mai cred ca daca  te priveste in ochi interlocutorul nu minte. Altele sint semnele minciunii, insa. Important e sa mentinem contactul vizual cu interlocutorul, pentru a obtine feed-back de la el. In felul acesta comunicarea noastra va fi mai buna. Altfel…vom pierde atentia si interesul celuilalt. Vom pierde timpul incercind sa convingem un om care considera ca, evitindu-i privirea, fie il mintim fie il desconsideram!

3. Aspectul. Nu haina il face pe om. Asta am invatat ina de mici! Dar hainele si aspectul general al unui om inseamna foarte mult. Hainele spun ce fel de om esti. Esti atent, pedant, dandy, delasator sau neglijent. Pantofii spun o poveste in citeva clipe cit nu ar reusi proprietarul sa spuna in 2 zile. Deci… ar fi bine sa o spuna cu ajutorul unui luciu exemplar. Sosetele sint preferatele doamnelor. In special sosetele albe asortate la pantofi negri! Evitati asa o combinatie, pentru ca va transmite un mesaj complet negativ. Mai ales daca reusim sa il completam si cu o vedere eleganta la pilozitatea de pe picior dezvaluita delicat de pantalonul prea ridicat si soseta prea scurta! O cursanta imi spunea ca reducem comunicarea la lucruri superificiale urmarind aceste lucruri. Dar ele sint naturale. Si noi sintem la fel de naturali. Instinctual ne atrag oamenii care sint pe potriva noastra. Si daca noua ne-am ierta mici inadvertente, celorlalti le iertam mai greu si ii privim nepasatori. Nu mai zic ca nu ii ascultam deloc.

Asa ca aveti grija: gesturile, privirea si aspectul nostru spun foarte multe despre noi. Incercati sa la controlati pentru a putea sa controlati comunicarea. In felul acesta veti putea transmite mesajele pe care le doriti si sa fiti mai convingatori!

Va doresc o comunicare  eficienta!