Dincolo de limitele comunicarii

La invitatia PRime Romania am participat la Winter School of Rock 2009, scoala de iarna a Filialei Romania a Asociatiei Europene a Studentilor in comunicare si Relatii Publice.

Primirea a fost una calduroasa si am simtit de la inceput o legatura viabila cu participantii. Asa ca am profitat si am inceput  discutia cu un subiect controversat: cine mai angajeaza absolventi de comunicare. Mi s-a parut important pentru ca nu mai e suficient sa fii absolvent al unei specializari pentru a fi angajat ci e nevoie de mai mult. Iar aptitudinile legate de leadership sint un element important.

Am incercat sa canalizez discutiile spre o concluzie importanta: leadershipul se poate invata iar cei care isi doresc sa fie apreciati pentru acest lucru au la dispozitie nenumarate instrumente sa deprinda aceste cunostinte. De aceea am incercat o tehnica “deconstructivista”, pentru a vedea Leadershipul ca o suma de elemente pe care putem sa le deprindem corect si natural.

Si sper ca toata lumea a retinut citeva dintre aceste elemente: viziune, carisma, comunicare.

Spre bucuria mea, seara am putut  vedea la treaba citeva dintre aceste lucruri, cind s-au facut citeva echipe care au construit o poveste pentru o tema (rock) data. Sigur, nu voi sublinia ca trupa punk a fost cea mai buna - pentru ca as avea dreptate in subiectivitatea mea - ci voi scoate in evidenta faptul ca fiecare a avut ocazia sa isi exerseze - printre altele - si cunostintele deprinse in urma expunerii.

A doua zi i-am lasat pe viitorii colegi din industria comunicarii pe mina Ancai Anton, de la Image PR, care i-a purtat prin lumea managementului echipei, in drum spre TeamBuilding. Ah, da, nu m-am putut abtine sa mai comentez si eu din cind in cind si ii multumesc Ancai ca nu s-a suparat vizibil.

Iar drept dovada, atasez poza de grup a temerarilor comunicatori in devenire!

Semnalez aici un articol foarte interesant despre alegerea pe care trebuie sa o faca managerii intre un teambuilding adevarat si o iesire la iarba verde cu colegii.

Si spun asta pentru ca de multe ori mi s-a intimplat sa vad ochii mari ai participantilor ca se indreptau spre mine, cind le spuneam ca un TB trebuie sa aiba obiective bine stabilite si ele trebuie sa fie si atinse. Iar ei imi povesteau despre experientele lor in care fiecare a facut ce a vrut la “teambuilding”, sefii cu ale lor, angajatii cu ale lor!

Iar la unele TB aveam surpriza sa fiu intrebat daca mai dureaza mult, ca au copii mici si nu pot sta foarte mult departe de ei.

Ionut Tarcea descrie foarte bine ce trebuie sa fie un TB si ce trebuie sa astepte un manager de la el. Asta daca vrea ca banii cheltuiti de companie sa revina sub forma unor rezultate bune si nu sub cea a unor povesti despre cit de tare a fost betia cu colegii.