Cel mai mult mi-a placut ca am insistat pe obiective, fiindca am mereu senzatia ca oamenii isi stabilesc obiectivele intr-un mod nu tocmai potrivit si atunci intreaga constructie se cam duce de ripa. Asa ca acum am lucrat pe echipe, am schimbat subiectele si perspectiva si am accentuat modul de elaborare. Si am inceput incet-incet sa conturam un plan de campanie care sa arate nu doar bine dar si realist. Pentru ca de multe ori invatam din diverse manuale sau cursuri cite o schema cu care apoi ajungem la client, care se uita patrat la noi, fiindca nu intelege.Sigur, suna bine sa ii bagi un ATL, BTL, online, out-take si outcome dar la fina, cind tragi linie si aduni tot trebuie sa ii explici concret ce ai facut pentru el. Daca vrei, desigur, sa ti se si achite factura!

Ca o concluzie, un curs reusit, dinamic si placut! Ca doar d-asta au si stat la poza toti participantii!

Eu cred ca e de fapt o adresare voita. Tipul a vrut sa scrie celorlalti DONI din mafia imobiliara, sa le ceara acordul pentru comunicatul de presa, si a facut-o de oaie si mi-a trimis si mie. Pe aceasta cale as vrea sa dezmint orice legatura a mea cu mafia imobiliara. Nu sint, nu am fost si nu voi fi un DON. Eu sint un om modest. E adevarat ca, din bruma mea de cunostinte de PR, as spune ca autorul pacatuieste printr-o crasa ignoranta cu privire la domeniu.

Am mai spus-o de multe ori: e o idee cel putin proasta sa crezi ca daca scrii un rezumat de idei si il trimiti la jurnalisti poti avea indrazneala sa il denumesti comunicat de presa. Asa cum, daca il doare maseaua se duce la dentist,  orice om trebuie sa inteleaga ca daca vrei sa dai un comunicat de presa apelezi macar la un student la PR daca buzunarele si criza nu iti permit sa angajezi o firma specializata. Pentru ca rezultatul zgirceniei (sau prostiei) este acesta: o adresare nefericita, o lista de adrisanti copiata de aiurea si “paste”uita la TO, in asa fel incit sa vedem cu totii cine sint fericitii beneficiari ai unei informatii ambalate la repezeala si intr-un mod discutabil. Si un nesfirsit sir de hohote sau injuraturi de la cei plictisiti sa primeasca astfel de informari banale si ritoase de la zgirciti care insaileaza repede trei fraze incilcite si le denumesc Comunicat de presa.

Povestea incepe simbata dimineata la ora 7. Si are legatura cu trainingul, pentru ca  simbata dimineata ma indreptam eu voios pe la ora 7 spre sala de curs, ca sa pun la punct si ultimele detalii ale cursului de campanii de PR. Doar ca, la intersectia de la Razoare (Danny Huwe) am avut proasta inspiratie sa ma incadrez pe banda a doua, ca sa fiu primul la semafor. Si uite asa, cind s-a dat verde, am plecat si eu linistit s, in ultima clipa, am sesizat cum o masina imi trece ca un fulger prin fata. A urmat impactul, airbagurile au sarit, centura si-a facut treaba si am mai apucat sa vad, ca intr-un vis, cum masina de care m-am lovit se roteste si intra pe constrasens.

Am ramas citeva clipe in masina, dar respiram greu, pentru ca din airbaguri iesea un gaz ciudat. Am iesit afara. Un domn a oprit linga mine si ii multumesc, pentru ca ulterior a venit martor la politie, cind lucrurile nu se clarificasera inca. In cealalta masina erau trei tipe. Una dintre ele a inceput sa urle ca le-am omorit si am trecut pe rosu. NU imi venea sa cred, avind in vedere ca semaforul fusese in mod clar verde cind plecasem de pe loc.

Ulterior, lucrurile au degenerat un pic, fiindca au venit si prietenii tipelor, pusi pe scandal. Noroc ca un echipaj al jandarmeriei a aparut ca din senin si a facut cu adevarat ordine.In final, au aparut si cei de la rutiera, au constatat daunele, mi-au pus fiola si mi-au dat dovada ca nu bausem nimic. In fond, ma duceam la curs, nu?

La politie, tipele au tinut-o pe a lor, ca au trecut pe verde si eu am venit cu o viteza foarte mare, am trecut pe rosu si am dat peste ele. Era chiar amuzant sa vezi cita inversunare, mai ales de la o tipa despre care am aflat ulterior ca nici macar nu are carnet. Am mers si la o constatare pe teren si am avut senzatia ca politistul nu prea stie ce face. Desi prima impresie fusese buna, fiindca prima lui reactie a fost sa ii spuna autoarei ca semafoarele despre care vorbea NU functioneaza asa cum spune ea.

Daca am vazut atita agitatie mi-am zis ca e bine sa sun si eu martorii. Unul a putut sa vina chiar a doua zi, insa politistul parea mai lamurit cu privire la imprejurari, fiindca discutase si cu al patrulea sofer implicat. Asa ca ne-am reintilnit miercuri. Politistul vizionase si filmarea de la camera din intersectie si era edificat: autoarea accidentului plecase de la semafor pe verde, doar ca nu observase ca urma un alt semafor, care era rosu. Semaforul meu si al ei erau sincronizate, deci am avut amindoi verde. Ea trebuia sa se opreasca la urmatorul, dar nu a vazut si ne-am lovit in centrul intersectiei. Luind in considerare distantaaproape dubla pe care a parcurs-o ea intr-un timp identic cu mine pina la impact, as spune ca viteza ei a fost cam de doua ori mai mare decit a mea la momentul impactului. Chestie de fizica de clasa a IX-a sa calculezi asta, dar acum nu mai conta, era cert ca eu plecasem pe verde de la semafor. de altfel, politistul ne-a povestit in amanunt desfasurarea scenei. In final, ne-a intocmit actele si acum pot sa recunosc ca am avut citeva clipe de indoiala cu privire la decizia lui, dar a aratat ca stie sa isi faca treaba asa cum trebuie.

Din toata povestea asta exista totusi si niste concluzii. Prima ar fi ca nici un sofer sa nu conduca pe baza indicatiilor  celui de linga el. Mai ales cind acesta NU are nici macar carnet. Nu mai spun de experienta!O alta concluzie ar fi sa incerci sa iti pastrezi calmul, indiferent ce s-a intimplat. Si o alta concluzie, pe care am tras-o eu la finalul intregii povesti: ai grija cu cine te imprietenesti, pentru ca uneori “prieteni” te pot baga in belea si apoi te lasa singur sa platesti pentru ele.

Asa ca in final imi cer scuze pentru faptul ca nu am fost la curs si promit sa fac tot posibilul sa nu se ma intimple. Deocamdata  nici nu am de ales, cit timp masina sta in service.

Cum ne-am obisnuit, examenul l-am dat in fata camerei. Unde toata lumea s-a descurcat chiar mai bine decit la exercitiile anterioare! Eu am fost un pic depasit, pentru ca s-a terminat bateria, apoi si spatiul de pe hard. Dar am revenit la timp sa filmez pe toata lumea. Si sa analizam ce a fost reusit si, mai ales, ce a scirtiit.

Am ramas dator sa mai trimit niste materiale pe mail si sa pun filmuletele pe un ftp, dar cred ca se rezolva in scurt timp! Si ca de obicei, o sa pun si poza de final, sa stie lumea cine a fost si de ce!

M-am simtit excelent. Atmosfera a fost foarte relaxata inca de la inceput si discutiile foarte interesante.Fara doar si poate, tema de baza a discutiilor a fost axioma comunicarii legata de latura informationala si cea relationala care trebuie sa coexiste intr-un echilibru potrivit. Asa am descoperit ca avem si o vulcaniana pentru noi! Pe care, spre rusinea mea, am identificat-o mai tirziu decit ma asteptam, dupa id-ul de pe forum. Dar lasa ca ne-a arata ea cum e cu asertivitatea in fata tuturor!

Am filmat si am analizat performantele fiecaruia. (Cine doreste, le poate obtine de indata ce le pun pe un ftp!) Am facut teste, exercitii si prezentari. Drept dovada, atasam si fotografia de final, sa vada lumea si diplomele!

Concluzia: un curs placut si antrenant care s-a terminat mult prea repede!

Diferenta este de manual. Orice student la Comunicare afla din primele cursuri ca activitatea de Relatii Publice NU inseamna jurnalism. Cu alte cuvinte, nu orice act de jurnalism inseamna o comunicare benefica pentru client. Asta o constientizeaza rapid orice jurnalist si orice politician. Diferenta este ca jurnalistul vine dintr-un mediu privat si este implantat brusc intr-o organizatie publica. In mod evident, nu este usor sa isi asume noua identitate de functionar public. Pentru ca, indiferent cit de restrictiva este definitia functionarului public in lege, eu consider ca orice om care isi ia salariul din bugetul de stat ESTE un functionar public, fie ca e contractual sau chiar demnitar. Rolul acestui om este sa serveasca interesul public. Iar un consilier de comunicare nu este consilierul privat al demnitarului (cu exceptia in care demnitarul il plateste din banii lui, desigur!) ci este un functionar public a carui principala datorie este sa asigure o comunicare coerenta a organizatiei cu publicul sau tinta.

Unde a gresit Andrei Gheorghe? Unde gresesc multi jurnalisti (NB: nu toti!) atunci cind ajung sa fie angajati prin institutii publice: si-a continuat abordarea specific jurnalistica. Un jurnalist l-a intrebat de ce site-ul a fost modificat si colorat in violet. O intrebare justificata, din perspectiva publicului care are dreptul sa afle de ce se cheltuie banii in felul in care se cheltuie si care sint obiectivele si asteptarile pe care institutia crede ca le va indeplini cheltuind astfel banii. Ce a raspuns AG? Pentru ca nu a reusit in 2 luni sa iasa din pielea de jurnalist, a dat un raspuns in doi peri, naucitor. Ironia este destul de grosolana si un functionar public adevarat nu ar fi indraznit sa se exprime in felul  acesta.

Cum a putut sa faca asa o gafa? Foarte simplu: jurnalistul devenit functionar public nu sesizeaza mereu ca nu mai e jurnalist ci functionar public. Un alt purtator de cuvint institutional venit din presa folosea la o intilnire urmatoarea adresare: “Voi, functionarii publici…” Era corect, vorbea cu functionari publici. Gresita era pozitionarea sa. Pentru ca nu mai era in postura de a arata cu degetul ci de a privi in oglinda. Corect era sa spuna “Noi, functionarii publici”. Pentru ca pozitia sa de consilier il punea tot in slujba publicului si rolul sau era de a-i ajuta pe colegii sai, functionari ca si el, sa comunice asa cum trebuie cu publicul pe care speram cu totii ca il servesc.

Concluzia e simpla: nu orice jurnalist poate deveni peste noapte un bun specialist in comunicarea institutionala. Sint si oameni care au reusit si as da doar doua exemple fericite: Gilda Lazar si Adrian Vasilescu. dar sint mult mai multe exemple, in institutii publice din Bucuresti si din tara, de oameni care sint luati din redactii si plantati cu forta in birouri institutionale unde actioneaza total nepotrivit.

Cred ca e timpul ca politicienii sa invete ca activitatea de comunicare, dincolo de cliseele voioase pe care le auzim la tot pasul, trebuie facuta de specialisti. De oameni care au expertiza in comunicare si exercitiul functiei publice, astfel incit sa poata sa reprezinte serios si corect institutia si sa ii comunice asa cum trebuie mesajul.

A mai scris despre subiectul asta si Ioan T. Morar.

Nu imi ramine decit sa va doresc lectura placuta! Si nu uitati: concursul e inca in desfasurare si puteti cistiga un curs gratuit!

Am simtit nevoia sa ii explic diferenta intre soft skills si hard skills. Amicul meu e un bun profesionist. Cunostintele sale profesionale sint vaste si bazate atit de pregatire cit si pe experienta deosebita. Acestea sint asa numitele hard skills. Dar pe linga acestea, angajatorii vor sa vada ca potentialii angajati au deja antrenate si asa numitele soft skills. Adica acel set de abilitati, atitudini si deprinderi personale care, in combinatie cu competentele sociale ii asigura posesorului o integrare rapida in grupul in care patrunde si ii ofera posibilitatea de a se adapta rapid la noile situatii cu care se confrunta.

De altfel, multe companii prefera sa angajeze oameni care au un potential de soft skills ridicat, chiar daca nu stau la fel de bine si cu hard skills - competentele profesionale - pe principiul ca partea tehnica o pot invata, dar abilitatile personale sint innascute. Ce sint aceste soft skills, de fapt? Ele se refera la capacitatea individului de a comunica in cadrul grupului, de a se prezenta, de a-si influenta interlocutorii, de a gestiona echipe si conflicte, de a se adapta situatiilor fara a genera stari conflictuale, de a aplana conflictele cind e cazul, de a-si motiva colegii si de a imparti sarcinile cu ceilalti. Unii inca mai cred ca toate aceste abilitati sint innascute. Dar asta ar insemna ca sintem cu totii condamnati sa stagnam. Insa cei care doresc sa evolueze pot sa isi educe aceste abilitati in cadrul diverselor programe de dezvoltare personal, actionind exact asupra elementelor pe care le considera ca fiind utile si mai putin dezvoltate.

Recunosc, a fost greu sa il conving inclusiv pe amicul meu ca nu e suficient sa ai cunostinte si competente profesionale pentru a avea succes la interviuri. De fapt, multe interviuri se bazeaza pe o evaluare subiectiva, pe baza acestor soft skills. De aceea, pentru a putea reusi la un interviu, trebuie sa il asiguram pe angajator prin atitudinea si mesajele noastre ca angajeaza un om serios, dornic sa aiba succes, dar gata sa se integreze in echipa deja existenta.

In concluzie, soft skills reprezinta un bagaj important de abilitati si competente cu care putem sa obtinem rezultate spectaculoase atit in viata profesionala cit si in cea personala.

De data aceasta  am scris despre Gesturi convingatoare pentru mesaje convingatoare.

Concursul continua: cine citeste pina la capat si participa poate cistiga un curs gratuit de comunicare.

Lectura placuta!

Imi place la nebunie sa pornesc proiecte de la zero si sa le duc la capat, mai ales alaturi de oameni deosebiti si capabili.